Meta Romuli, pramida romană pierdută. A fost dărâmată de un papă

Meta Romuli, denumită și Piramida Vaticana, a fost un monument mare în formă de piramidă, construit de romani între Circul lui Nero și Mausoleul lui Hadrian în orașul antic Roma.

Construcțiile piramidale pentru monumente au devenit un trend de înmormântare pentru elita societății romane în timpul domniei lui Caesar Augustus și în prima epocă imperială. Construcția acestor monumente a avut influențe culturale venite cel mai probabil din Egipt sau din regatul vecin Meroë (în Sudanul actual), pe care Roma l-a atacat în 23 î.e.n.

• Singura relatare „de la fața locului” dezvăluia data exactă în care orașul Pompeii a fost distrus
• Arheologii chinezi au dezgropat o armură excepțională din 6.000 de solzi. Cui a aparținut?

Prima mențiune despre Meta Romuli datează din secolul al V-lea e.n., în scrierile lui Helenius Acron, care menționează că cenușa lui Publius Cornelius Scipio Africanus (cunoscut și ca Scipio Africanul) a fost luată dintr-o piramidă din Vatican.

Datorită similitudinii cu Piramida lui Cestius, în Evul Mediu exista credință populară că Meta Romuli și Piramida lui Cestius (numită atunci Meta Remi) adăposteau mormintele legendarilor fondatori ai Romei, Romulus și Remus. Piramida lui Cestius, construită pentru senatorul și generalul roman Cestius Gallus între 18 – 12 î.e.n., este singura care a mai rămas în prezent la Roma, potrivit Heritage Daily.

Mărirea și dispariția piramidei Meta Romuli

Piramida Meta Romuli a fost, de asemenea, asociată cu locul martiriului Sfântului Petru, descris ca „ad Therebintum inter duas metas… in Vaticano”, iar ulterior a fost adesea redată în reprezentările martiriului Sfântului Petru și vizitată de pelerini pe drumul lor spre Bazilica Sfântului Petru.

Conform relatărilor din secolul al XV-lea, Meta Romuli avea o înălțime cuprinsă între 32-50 metri și acoperea o suprafață de 625 de metri pătrați. Accesul în interior se făcea printr-un tunel lung care ducea într-o cameră înaltă de 10,5 metri și în care erau patru nișe care conțineau morminte de incinerație.

Mirabilia Urbis Romae (un ghid al Romei din secolul al XII-lea) a descris că „lângă Naumachia se află mormântul lui Romulus, care se numește Meta, și a fost acoperit cu piatră fină (marmură), din care au fost făcute podeaua și scara Sfântului Petru. Avea un spațiu deschis de 6 metri în jurul său, făcut din travertin, cu jgheab de drenaj și flori”.

În ciuda importanței religioase a Meta Romuli, în 1498, Papa Alexandru al VI-lea a ordonat demolarea acesteia pentru a face loc planificatei Via Alessandrina, un drum de legătura între Vatican și un pod peste Tibru. Cu toate acestea, într-o scrisoare din în anul 1519, adresată Papei Leon al X-lea  de către pictorul și arhitectul italian, Rafael, el a descris cum încă putea să vadă rămășițele monumentului, decenii mai târziu.

Între 1948–49, în timpul lucrărilor pentru construcția primului bloc din partea de nord a Via della Conciliazione, fundațiile Meta Romuli au fost redescoperite în actualul cartierul Borgo din Roma.

Vă recomandăm să citiți și:

Pestera lui Romulus si Remus a fost descoperita

Un mister vechi de 2.400 de ani privind originea etruscilor a fost rezolvat

Top 10 momente din istoria Romei Antice

Top 10 mituri și legende ale Romei Antice